A fost odată o pădure, unde puii cei mici mergeau în fiecare zi să se joace și să învețe despre viață și lumea care îi înconjoară.
La început nu cunoșteau prea bine locul și se apropiau temători de unele lucruri. Apoi curiozitatea și curajul au învins și au început să se cațăre în copaci, să facă tumbe, să miroasă flori, să încerce lucruri noi. Unele întâmplări îi nedumireau și atunci începeau să își explice unii altora ce cred că se întâmplă și de ce. Alteori plănuiau experimente sau jocuri de imaginație - atunci să vezi brainstorming!
Acasă erau frânți de oboseală, dar povesteau pe nerăsuflate părinților sau fraților senzațiile, observațiile și aventurile lor din acea zi. Se gândeau cu drag la ziua următoare și adormeau cu zâmbetul pe buze și în suflet.
La început nu cunoșteau prea bine locul și se apropiau temători de unele lucruri. Apoi curiozitatea și curajul au învins și au început să se cațăre în copaci, să facă tumbe, să miroasă flori, să încerce lucruri noi. Unele întâmplări îi nedumireau și atunci începeau să își explice unii altora ce cred că se întâmplă și de ce. Alteori plănuiau experimente sau jocuri de imaginație - atunci să vezi brainstorming!
Acasă erau frânți de oboseală, dar povesteau pe nerăsuflate părinților sau fraților senzațiile, observațiile și aventurile lor din acea zi. Se gândeau cu drag la ziua următoare și adormeau cu zâmbetul pe buze și în suflet.
Crezi că e vorba de Bambi sau de băieții pierduți ai lui Peter Pan? Ești pe aproape.
E vorba de copii adevărați care merg la grădiniță în pădure. De fapt grădinița lor este pădurea. Educatoarea îi încurajează să descopere singuri, să observe, să cuantifice, să evalueze ce li se pare lor mai interesant - frunze, ghinde, gândăcei, păsări, veverițe etc. Apoi discută între ei ce au simțit și gândit și uite așa ajungi să te miri de unde știu atâtea, ce frumos și dezinvolt vorbesc!
E vorba de copii adevărați care merg la grădiniță în pădure. De fapt grădinița lor este pădurea. Educatoarea îi încurajează să descopere singuri, să observe, să cuantifice, să evalueze ce li se pare lor mai interesant - frunze, ghinde, gândăcei, păsări, veverițe etc. Apoi discută între ei ce au simțit și gândit și uite așa ajungi să te miri de unde știu atâtea, ce frumos și dezinvolt vorbesc!
Copiii învață mai mult în joacă despre lumea naturală și despre ei înșiși. Învață reguli de siguranță, dezvoltă o atitudine responsabilă față de riscuri, devin familiari și comfortabili în mediul natural în continuă schimbare. Acolo se îndrăgostesc de cunoaștere și de Pământul acesta pe care trăim și care are nevoie să fie iubit pentru a fi respectat și protejat.
Același lucru se întâmplă și în unele școli, dar timpul petrecut în pădure este mai scurt. Totuși, o zi pe săptămână în pădure, de-a lungul unui an întreg, face o diferență enormă în dezvoltarea copiilor.
Același lucru se întâmplă și în unele școli, dar timpul petrecut în pădure este mai scurt. Totuși, o zi pe săptămână în pădure, de-a lungul unui an întreg, face o diferență enormă în dezvoltarea copiilor.
Un studiu participativ al Asociației Școlilor din Pădure din Anglia și Țara Galilor a relevat o serie de beneficii extrem de importante ale acestui program. Despre unele dintre ele am mai vorbit, fiind și efecte ale jocului liber în natură: dezvoltarea ablităților motrice, echilibru și rezistență, imunitate, motivație intrinsecă, putere de concentrare pe timp îndelungat.
Diferența distinctivă a acestor programe este posibilitatea de corelare a activităților cu obiectivele și curicula educațională corespunzătoare vârstei, fiind organizate și îndrumate de personal specializat. Copiii sunt încurajați și motivați să discute între ei despre observațiile și trăirile lor, dezvoltând vocabular și abilități de comunicare. Își cunosc colegii și profesorii mai bine, pe alte criterii decât cele strict academice; se creează o relație de atașament. Observarea și experiența directă a naturii în toate instanțele sale determină o înțelegere mai profundă a mediului natural și a propriului organism.
În plus, părinții celor care participă la astfel de programe sunt foarte interesați de subiect datorită entuziasmului copiilor, fac mai des ieșiri în natură la insistențele acestora, iar frații fac presiuni că vor și ei la școală în pădure.
În România unele cluburi de cercetași mai active oferă membrilor experiențe similare, dar acestea se încadrează la activități extrașcolare, sunt restrânse la grupuri relativ mici și sunt accesibile doar celor care se duc din proprie inițiativă în întâmpinarea lor.
Tot în categoria excepții aș încadra și experiențe precum cea povestită de Oana Pelea în emisiunea "La Radio" cu Andreea Esca. Actrița nu a fost la grădiniță, ci în parcul Cișmigiu, unde doamna Marseille mergea zilnic cu un grup de prichindei, vreo 4-5 ore, la plimbare și la joacă în franceză.
Diferența distinctivă a acestor programe este posibilitatea de corelare a activităților cu obiectivele și curicula educațională corespunzătoare vârstei, fiind organizate și îndrumate de personal specializat. Copiii sunt încurajați și motivați să discute între ei despre observațiile și trăirile lor, dezvoltând vocabular și abilități de comunicare. Își cunosc colegii și profesorii mai bine, pe alte criterii decât cele strict academice; se creează o relație de atașament. Observarea și experiența directă a naturii în toate instanțele sale determină o înțelegere mai profundă a mediului natural și a propriului organism.
În plus, părinții celor care participă la astfel de programe sunt foarte interesați de subiect datorită entuziasmului copiilor, fac mai des ieșiri în natură la insistențele acestora, iar frații fac presiuni că vor și ei la școală în pădure.
În România unele cluburi de cercetași mai active oferă membrilor experiențe similare, dar acestea se încadrează la activități extrașcolare, sunt restrânse la grupuri relativ mici și sunt accesibile doar celor care se duc din proprie inițiativă în întâmpinarea lor.
Tot în categoria excepții aș încadra și experiențe precum cea povestită de Oana Pelea în emisiunea "La Radio" cu Andreea Esca. Actrița nu a fost la grădiniță, ci în parcul Cișmigiu, unde doamna Marseille mergea zilnic cu un grup de prichindei, vreo 4-5 ore, la plimbare și la joacă în franceză.
Cu siguranță au mai existat și alte inițiative, unele sub formă de excursii, altele de tabere sau pur și simplu copilării petrecute în preajma unui adult îndrăgostit de natură.
Dacă ai avut astfel de experiențe te invit să le împărtășești cu noi. Iar dacă cunoști oameni care fac lucruri similare, mi-ar face mare plăcere să îi cunosc. Pe curând!
