Rolul adulților în jocul copiilor noștri - II

Sper că ți-a plăcut jocul din ultima mea postare - Rolul adulților în jocul copiilor - I . Ce am vrut să evidențiez este că importanța jocului era încă de acum 500 ani discutată, poate și mai mult. Educatorii umaniști ai vremii cunoșteau beneficiile jocului ca parte complementară esențială studiului academic, unii susținând chiar rolul central al jocului în învățare.

“Nu sunt sigur că se poate învăța ceva 
mai bine decât prin joc” 
Erasmus 1526*

În prezent tot mai multe voci vorbesc din nou despre nevoia copiilor de joacă, în contextul reducerii timpului liber și de recreație în școli, al concentrării aproape exclusive asupra studiului academic și al controlului exacerbat al adulților asupra timpului, activităților și mediului în care trăiesc copiii. 

Dincolo de observațiile și gândurile unor oameni înțelepți, datorită noilor domenii de cercetare precum neurologia, acum știm, nu doar bănuim, că învățarea prin joc este cea mai eficientă. Învățarea se produce îndeosebi pe un fond emoțional pozitiv. 

Poveștile bunicului, înainte de culcare

Patricia Edwards, o profesoară îndrăgită de copii,
o zi înaintea pensionării

Fiecare dintre noi, adulții din viața copiilor noștri, are un rol în facilitarea învățării prin joc. Din ce în ce mai multe programe ne sunt propuse tuturor adulților: ateliere și seminarii de "parenting", cărți de dezvoltare personală dedicate celor care vor să fie cei mai buni părinți pentru copiii lor, cursuri de formare pentru formatori de copii și masterate educaționale. Unele sunt disponibile și în România, altele doar în alte țări pentru moment.


Profesioniștii jocului liber 

Fiind dificil pentru fiecare părinte în parte să își schimbe consistent abordarea și să ofere atâtea oportunități de învățare prin joc câte ar avea nevoie copiii, a luat naștere relativ recent un nou domeniu profesional: "playwork", un oximoron deliberat desemnând actul de a facilita jocul copiilor, învățarea și dezvoltarea acestora. Cei care urmează această specializare se numesc playworkers, pe care l-am tradus prin "asistent de joacă". Este o specializare pe care o urmează și unii profesioniști în educație, dar nu numai. 

Asistenții de joacă au rolul de a pune la dispoziția copiilor mediul potrivit în care ei să se joace liber în siguranță, fără a fi restricționați. Adulții observă copiii în timpul jocului, notează interesele acestora și manifestările jocului lor, creează oportunități de dezvoltare a jocului și de a aborda noi provocări dacă doresc, îi ascultă pe copii. 

O parte importantă a misiunii lor este de a oferi tuturor copiilor oportunități de expunere la incertitudine, impredictibil și potențiale riscuri, ca parte a jocului. 

Copiii caută instinctiv astfel de situații, fiind un mod natural de a învăța tehnici de supraviețuire. Ei își vor crea în mod deliberat incertitudine și jocuri riscante, vor căuta "să controleze faptul de a nu avea control". În lipsa unui mediu în care aceste riscuri sunt dozate corespunzător vârstei și potențialului lor, deseori ajung în situații cu adevărat periculoase, neștiind cum să le gestioneze.

Atitudinea asistenților de joacă față de riscuri este una precaută, dar nu indulgentă și nici supraprotectivă, recunoscând faptul că majoritatea copiilor, majoritatea timpului, sunt capabili să-și evalueze propriile competențe și nu doresc sa-și facă rău.  Situațiile riscante precum aprinderea, asistarea și stingerea focului sau manevrarea uneltelor tăioase, sunt introduse treptat și transformate în realități cotidiene, astfel încât să nu producă agitație excesivă sau tentația de a le experimenta singuri, fără a ști cum să le gestioneze. Înainte de a face ei înșiși lucruri considerate periculoase, li se oferă numeroase ocazii de a-i observa pe adulți și pe copiii care știu deja ce fac.  Asistenul de joacă evaluează continuu situația și pune în balanță riscurile și beneficiile, iar dacă pericolul este mai important, intervine pentru a reechilibra balanța. Aici se face diferența între pericole serioase - handicap dobândit, deces, boli severe pe termen lung sau traume psihologice- și vătămări minore - zgârieturi, cucuie, vânătăi, tăieturi minore, mici arsuri, a te uda sau a te umple de noroi - care fac parte din procesul de creștere.  E important ca această diferență, între riscuri minore și riscuri majore, să fie înțeleasă și acceptată de noi, părinții, ca lecții utile și necesare dezvoltării copiilor noștri. În țările nordice îndeosebi, cei mici învață să folosească topoare pentru a tăia lemne pentru foc sau merg la școală singuri în mod obișnuit, pentru că sunt văzuți de societate capabili și competenți. Diferența dintre acei copii și copiii noștri este atitudinea noastră față de ei - experiența pe care le-o oferim, așteptările pe care le avem de la ei și prezumțiile noastre.

O astfel grădiniță, cred că prima din România, se deschide în această toamnă la Brașov http://www.forestschoolromania.com/ . Le doresc mult succes și sper ca acest domeniu să ia amploare în România, pentru a oferi copiilor noștri acele oportunități de care au nevoie.

Pentru mai multe informații despre specializarea în playwork, te invit să vizionezi următorul film: https://www.youtube.com/watch?v=aONsfwliVVI . Crezi că ți s-ar potrivi?

Surse:

Orrock, A. (2012), Homo ludens: Pieter Bruegel’s Children’s Games and the Humanist Educators, Journal of Historians of Netherlandish Art, 4:2, disponibil http://www.jhna.org/images/pdfs/homo-ludens.pdf

The Pocket Guide to Playwork, Skills Active UK
http://www.outdoorplayandlearning.org.uk/uploads/3/4/1/8/34189093/pocket_guide_to_play_work.pdf

A Playworker`s Guide to Risk, Play Wales
http://www.playwales.org.uk/login/uploaded/documents/INFORMATION%20SHEETS/playworkers%20guide%20to%20risk.pdf

* Desiderius Erasmus, Collected Works of Erasmus, ed. Craig R. Thompson (Toronto: University of Toronto Press, 1978), vol. 40, “De utilitate Colloquiorum,” 1098.

Rolul adulților în jocul copiilor noștri - I

1. Care dintre jocurile din imagine îți sunt cunoscute?

Jocuri de copii
Peter Bruegel - 1560

Îmi dai voie să te ajut? Uite câteva detalii:

2. Acum, revenind la prima imagine, te rog să identifici adulții! Câți sunt? Poți vizualiza tabloul la o rezoluție mai buna accesând următoarea adresă

https://en.wikipedia.org/wiki/Children%27s_Games_(Bruegel)#/media/File:Pieter_Bruegel_the_Elder_-_Children%E2%80%99s_Games_-_Google_Art_Project.jpg

Jocuri de copii 
Peter Bruegel - 1560

3. Ce rol crezi că au ei?

4. Ce rol crezi că ar trebui să aibă adulții în jocul copiilor din zilele noastre?

Aștept răspunsurile tale în zona de comentarii. 

Pe curând!

Școala din pădure

A fost odată o pădure, unde puii cei mici mergeau în fiecare zi să se joace și să învețe despre viață și lumea care îi înconjoară. 

La început nu cunoșteau prea bine locul și se apropiau temători de unele lucruri. Apoi curiozitatea și curajul au învins și au început să se cațăre în copaci, să facă tumbe, să miroasă flori, să încerce lucruri noi. Unele întâmplări îi nedumireau și atunci începeau să își explice unii altora ce cred că se întâmplă și de ce. Alteori plănuiau experimente sau jocuri de imaginație - atunci să vezi brainstorming!

Acasă erau frânți de oboseală, dar povesteau pe nerăsuflate părinților sau fraților senzațiile, observațiile și aventurile lor din acea zi. Se gândeau cu drag la ziua următoare și adormeau cu zâmbetul pe buze și în suflet. 

  

  

Crezi că e vorba de Bambi sau de băieții pierduți ai lui Peter Pan? Ești pe aproape. 

E vorba de copii adevărați care merg la grădiniță în pădure. De fapt grădinița lor este pădurea. Educatoarea îi încurajează să descopere singuri, să observe, să cuantifice, să evalueze ce li se pare lor mai interesant - frunze, ghinde, gândăcei, păsări, veverițe etc. Apoi discută între ei ce au simțit și gândit și uite așa ajungi să te miri de unde știu atâtea, ce frumos și dezinvolt vorbesc! 

Copiii învață mai mult în joacă despre lumea naturală și despre ei înșiși. Învață reguli de siguranță, dezvoltă o atitudine responsabilă față de riscuri, devin familiari și comfortabili în mediul natural în continuă schimbare. Acolo se îndrăgostesc de cunoaștere și de Pământul acesta pe care trăim și care are nevoie să fie iubit pentru a fi respectat și protejat.

Același lucru se întâmplă și în unele școli, dar timpul petrecut în pădure este mai scurt. Totuși, o zi pe săptămână în pădure, de-a lungul unui an întreg, face o diferență enormă în dezvoltarea copiilor.

Un studiu participativ al Asociației Școlilor din Pădure din Anglia și Țara Galilor a relevat o serie de beneficii extrem de importante ale acestui program. Despre unele dintre ele am mai vorbit, fiind și efecte ale jocului liber în natură: dezvoltarea ablităților motrice, echilibru și rezistență, imunitate, motivație intrinsecă, putere de concentrare pe timp îndelungat.

Diferența distinctivă a acestor programe este posibilitatea de corelare a activităților cu obiectivele și curicula educațională corespunzătoare vârstei, fiind organizate și îndrumate de personal specializat. Copiii sunt încurajați și motivați să discute între ei despre observațiile și trăirile lor, dezvoltând vocabular și abilități de comunicare. Își cunosc colegii și profesorii mai bine, pe alte criterii decât cele strict academice; se creează o relație de atașament. Observarea și experiența directă a naturii în toate instanțele sale determină o înțelegere mai profundă a mediului natural și a propriului organism.

În plus, părinții celor care participă la astfel de programe sunt foarte interesați de subiect datorită entuziasmului copiilor, fac mai des ieșiri în natură la insistențele acestora, iar frații fac presiuni că vor și ei la școală în pădure.

În România unele cluburi de cercetași mai active oferă membrilor experiențe similare, dar acestea se încadrează la activități extrașcolare, sunt restrânse la grupuri relativ mici și sunt accesibile doar celor care se duc din proprie inițiativă în întâmpinarea lor. 

Tot în categoria excepții aș încadra și experiențe precum cea povestită de Oana Pelea în emisiunea "La Radio" cu Andreea Esca. Actrița nu a fost la grădiniță, ci în parcul Cișmigiu, unde doamna Marseille mergea zilnic cu un grup de prichindei, vreo 4-5 ore, la plimbare și la joacă în franceză. 

Cu siguranță au mai existat și alte inițiative, unele sub formă de excursii, altele de tabere sau pur și simplu copilării petrecute în preajma unui adult îndrăgostit de natură.

Dacă ai avut astfel de experiențe te invit să le împărtășești cu noi. Iar dacă cunoști oameni care fac lucruri similare, mi-ar face mare plăcere să îi cunosc. Pe curând!

Valoarea riscurilor în copilărie

"O barcă este totdeauna în siguranță pe uscat, dar nu pentru asta a fost făcută" 

Albert Einstein

La ce te gândești când auzi cuvântul "risc"? 

Riscul este posibilitatea, previzibilă sau nu, de a câștiga sau pierde ceva de valoare. Pentru tine asta poate însemna un risc financiar, de statut în societate, de siguranță, de sănătate și multe altele. Toate aspectele vieții noastre prezintă riscuri, mai mari sau mai mici. 

Asumă-ți riscuri: 
dacă vei câștiga, vei fi fericit; 
dacă vei pierde, vei fi înțelept 
(autor anonim)

Atitudinea față de risc a evoluat în lumea modernă către o aversiune nesănătoasă, inclusiv în relații contractuale între indivizi, companii și instituții. 

Asta se întâmplă și în cazul copiilor. Îi vedem pe copiii mult mai vulnerabili și neajutorați decât sunt și le impunem restricții care au menirea de a îi feri de orice pericol. Mai mult, individualismul și gustul pentru imagini perfecte conduc la atitudini aberante, ca în imaginile de mai jos.  

Consiliul orașului Dorchester - Vă rugăm să respectați grădinile!
Nu biciclete, nu skateboard, nu patine,  nu muzică tare,
nu foc, nu băuturi, nu căței fără lesă, nu excremente
Graffitti - Nu respirați!

Consiliul Regional Rockhampton - 
Regulile locului de joacă:
Nu alergați, nu săriți, nu țopăiți, 
nu vorbiți urât, nu vandalizați 

Fără jocuri cu mingea

Vă rugăm nu călcați pe iarbă. Mergeți pe alee!

În timp copiii astfel restricționați chiar ajung să fie nepregătiți pentru a face față situațiilor cu care se confruntă. Ajung să simtă că pornirile lor naturale sunt inoportune, devin nesiguri pe ei sau furioși. Iar noi ne revoltăm și ne spunem că am făcut atâtea eforturi degeaba. Dar oare eforturile noastre au fost în direcția bună? 

În ultima vreme, din ce în ce mai mulți experți în educație și dezvoltare fac apel la echilibru, pentru că depășirea situațiilor provocatoare este esențială pentru o viață fericită și plină de sens.

Un raport al Fundației Calouste Goulbekian, "Fără teamă. Crescând într-o societate cu aversiune față de risc", analizează evoluția fenomenului, cauzele, manifestările și efectele. Tim Gill, autorul textului, punctează patru tipuri de argumente în favoarea expunerii la riscuri rezonabile.

Primul argument este că întâlnirea cu anumite tipuri de risc îi învață pe copii să le gestioneze. Pe acest principiu se bazează învățarea unor abilități practice de protecție precum înotul, ciclismul, siguranța circulației, prim ajutor. În unele țări copiii învață în școli astfel de aptitudini și constituie o condiție de promovare a anului școlar. 

Al doilea argument este acela că oricum majoritatea copiilor au un anume apetit pentru risc. Dacă nu este satisfăcut, ei ajung să se expună unor riscuri mult mai mari. Astfel că unele administrații publice aleg să amenajeze spații destinate special sporturilor extreme, pentru a evita practicarea lor în alte locuri mai periculoase.

Înotători puternici - copii încrezători

Skatepark

Riscurile iminente ale jocului în aer liber sunt mult depășite de beneficiile de dezvoltare și sănătate. Tot mai mulți educatori și profesori pledează pentru învățare autodirecționată - a identifica și a gestiona riscul din proprie inițiativă este o technică de învățare mult mai valoroasă decât preluarea unor informații.

Iar beneficiile pe termen lung sunt neprețuite. Caracterul și personalitatea se construiesc prin confruntarea cu circumstanțe neprietenoase, unde copiii știu că există posibilitatea rănirii sau pierderii. În astfel de situații se dezvoltă spiritul aventuros și antreprenorial, reziliența și încrederea în sine.

Cățăratul în copaci, atracție naturală și satisfacții uriașe

Splendoare în iarbă

Ultimele două tipuri de beneficii sunt mai greu de observat. Există studii de lungă durată care le atestă, dar rezultatele lor ne impresionează mai puțin decât știrile alarmante despre numărul de accidente de un anumit fel. Cum compari o calitate cu o cantitate? Vorba aceea - crocodilul e mai verde decât lung sau mai lung decât verde?

De cele mai multe ori, măsurile de siguranță au fost introduse ca reacție la situații extreme și foarte rare. Desigur, este foarte neplăcut să fii părintele unui copil din 30.000 care are un accident grav la locul de joacă. Dar prevenirea acestui tip de accidente nu este absolut garantată de măsurile de precauție, iar ceilalți 29.999 sunt privați de experiențe valoroase. 

Un exemplu foarte simplu este cel al suprafețelor cauciucate. În primul rând ele au crescut consistent costurile locurilor de joacă, astfel că sunt mai puține locuri amenajate. Copiii trebuie să traverseze mai multe străzi pentru a ajunge la ele și se expun mai mult accidentelor rutiere. În al doilea rând a scăzut numărul de julituri, dar a crescut numărul de fracturi.    

"Țineți cont că marea dragoste și marile realizări
implică mari riscuri"
Dalai Lama

Cu toții ne asumăm riscuri în orice moment al vieții: când gătim ne putem tăia sau frige, când conducem mașina putem avea accidente, când mergem pe stradă ne poate cădea un ghiveci în cap și multe altele. 

Unele situații pot fi prevăzute, altele niciodată, iar încercarea de a evita absolut orice pericol transformă viața într-un calvar. Fiecare pățanie ne învață ceva. Foarte bine că Alex s-a murdărit, s-a julit, și-a rupt o haină sau a pierdut jucăria preferată. Data  viitoare va ști mai bine să se protejeze și să aibă grijă de lucruri, iar când va fi om mare va ști că el este valoros, nu haina pe care o poartă sau mașina pe care o conduce.

Dragi părinți și educatori, cu toții ne dorim copii sănătoși și fericiți. Ei au nevoie ca noi să adoptăm o atitudine robustă și responsabilă față de copilărie! Să îmbrățișăm riscurile rezonabile, adică acele posibile pierderi care nu sunt extrem de grave, cu mult mai probabile câștiguri extrem de valoroase. Să fim mai relaxați și să ne bucurăm mai mult de viață! Ei pot. Noi putem?

Sport pentru copii cu dizabilități în școli

Surse foto:
www.motivationpicturequotes.com
www.gulbenkian.org.uk
www.freerangekids.com
www.wpcluster.dctdigital.com
www.panoramio.com
www.ymcagbc.org
www.saintgermainenlaye.eu
www.delightfulchildrenbooks.com
www.lovelifeson.com
www.nmeda.com

Beneficiile jocului liber - sănătate și stare de bine

ora 17:00 - Mama lui Andrei, îl lăsați pe Andrei să iasă afară? 

ora 20:00 - Mai lasă-mă puțin, te rog!

ora 20:30 - Încă puțin, te rog!

ora 21:00 - Mai lăsați-l, vă rugăăăăăm!...

De multă vreme n-am mai auzit  dialogul acesta, deși în copilărie îmi era foarte familiar. Acum copiii petrec foarte mult timp în fața calculatoarelor, a caietelor și cărților, nu din cauza evoluției tehnologice, ci mai degrabă din lipsă de alternativă. Motivele sunt nenumărate, dar ei au nevoie de joacă în aer liber pentru a se putea dezvolta sănătos pe toate planurile.

Șotronul pe trotuar

V-ați ascunselea

Apăăăăă!

Joaca în aer liber este preferată de majoritatea copiilor atunci când este o opțiune reală.  

Cu toții ne simțim și suntem mai sănătoși, mai plini de vitalitate și energie în aer liber. Sângele circulă mai bine și organismul este mai bine oxigenat. Pielea are o culoare mai sănătoasă, organele interne funcționează mai bine, extremitățile sunt mai calde, gândirea e mai limpede și concentrarea mai bună.

Fericire curată

Ploaie de frunze

Jocul liber este unul dintre cele mai eficiente moduri de a asigura necesarul de activitate fizică, numărul de calorii consumate fiind depășit doar de activitățile sportive. Diferența constă în libertatea de alegere a activităților și bucuria pe care o oferă acestea fiecăruia dintre noi.

Senzațiile sunt mai bogate și mai intense în aer liber. Cei mai fericiți navetiști, fie adulți sau copii, sunt cei care folosesc energia propriului corp pentru a se deplasa: pietonii și bicicliștii. Se simt mult mai conectați, mai puternici, mai vii. Pentru ei fiecare drum e o aventură. 

Pe jos, spre școală

Cu bicicleta, spre școală

Când simți pe piele și în nări umiditatea, vântul, presiunea aerului și temperatura, le înțelegi mai bine ca fenomen și ca factor care îți poate influența activitățile, modul lor de desfășurare, confortul și altele. Înveți să fii fericit pe orice vreme! 

Copiii care se învață de mici să identifice și să interpreteze semnalele propriului corp, vor avea grijă de el și mai târziu, se vor simți mai responsabili, mai competenți, mai autonomi.

Afară, la joacă, fiecare copil poate alege ceea ce îl atrage și intresează, activități care îi oferă satisfacție și mândrie, care-i cultivă sentimentul propriei valori și respectul de sine. 

Fie că preferă să alerge și să strige sau să se retragă într-un loc liniștit pentru reflecție, copilul poate testa multiple variante de a-și gestiona emoțiile și de a se detensiona.

În fine, jocul liber oferă copiilor cu anumite dizabilități ocazia de a-și dezvolta capacități compensatorii. Ei sunt cei mai afectați de atitudinea supra-protectivă, având ca efect accentuarea deficiențelor. Integrarea eficientă în comunitate și societate pornește de la cele mai mici vârste.

Relațiile în jocul liber se stabilesc diferit față de activitățile direcționate de adulți și dezvoltă încrederea în sine și în ceilalți, un factor extrem de important în cultivarea stării de bine.

Joacă incluzivă

Afară, la joacă, se formează găștile, camaraderia, prieteniile autentice. Acolo se întâlnesc aceiași copii mereu, căci nu depind de disponibilitatea părinților-șoferi sau de prea multă planificare. Acolo copiii au controlul, își negociază singuri relațiile, se remarcă liderii și se dezvoltă spiritul antreprenorial. Acolo se naște comunitatea. 

Copiii noștri au nevoie să se destindă, să se auto-regleze și să se cunoască. Ei au nevoie de timp singuri cu gândurile lor și de experimente de nimeni plănuite. Au nevoie de aer liber. Au nevoie de libertate ca de aer.

- Mama lui Andrei, te rog să-l lași afară la joacă, cu minge cu tot! Fetele mele vor fi și ele acolo, și sigur vor mai fi și alții. Te asigur că va fi mai puternic, mai vesel, mai echilibrat și mai empatic, mai interesat de cunoaștere, pentru că va fi mai fericit.

Petrecere cu zăpadă

La mulți ani! de Anul Nou și pentru toate zilele de naștere care au mai fost... și au fost! Am avut un început de an foarte vesel, cu multe invitații la petreceri, în special de copii. Toate au fost frumoase, fiecare în felul ei. Când oamenii sunt frumoși, restul sunt detalii.

Dar am avut parte și de surprinze. Ne-am bucurat foarte mult când am primit invitația pentru o petrecere în aer liber. A fost imediat după prima zăpadă din ianuarie, așteptată încă din vară. Mulțumim, Elsa! 

Entuziasmul nostru a fost evident - am ajuns primii, chiar puțin în avans.  

Pârtieee!

Îngerași

Mai ronțăim ceva pe fugă

Adică ce, eu să fiu doar asistent?

Invitatul nostru special - Omul de zăpadă

Ultimele detalii

Ceilalți copii au ajuns puțin înainte ca ploaia să ne invite pe toți înăuntru. Petrecerea a continuat destul de liniștită, fiind cu toții deja obosiți de aerul proaspăt. Bine-nțeles, a fost petrecerea cu cei mai mâncăcioși copii.

***

Încă o dată, joaca liberă afară s-a dovedit un succes. Simplu și frumos - joacă cu zăpadă în curtea bunicilor. Consider gestul prietenilor noștri un act de curaj și îi felicit pentru asta! 

Mulțumim pentru petrecerea inedită! 

La mulți ani, Lucas!